teo.ecsu.info

[1:20 -  nu ştiu cum se face dar, în medie, ora la care am scris posturile e cam cea de acum... adică exact câteva minute după ora la care google îţi trimite mailurile cu updates, dacă e cazul, adică* de obicei în loc să-ţi ajungă în inbox un articol "proaspăt", îţi ajunge ceva "vechi" de vreo 23 de ore ;)) - well, îmi cer scuze pentru asta şi promit să fiu mai atent pe viitor :D ]

eram în baie şi sună unchiu’ george** – voia să vorbească cu mine. i-am transmis că-l sun eu când ies,  da’ pentru că mă grăbeam foarte tare să ajung la radio mi-am propus să-l amân un pic ~ 45 min [ când aveam prima pauză ]. aşa am şi făcut însă tot el a fost cel care m-a sunat exact când puneam în emisie respectiva “pauză”. 57 de minute a durat dânsa, 57 de minute am vorbit cu unchiu’ george. de fapt ne-am lungit şi peste, şi nu ştiu cum s-a făcut dar în toate pauzele care au urmat tot cu dânsul am stat de vorbă, la fel şi pe parcursul a vreo 10 piese în total, plus încă  puţin peste 90 de minute după sfârşitul emisiei  : ))

inţial îmi cam pierdusem răbdarea dar după primele rezultate începuse să-mi placă din nou poziţia de asistent tehnic :))

ce-am vorbit noi atâta?

păi problema era simplă. unchiu’ george e un mare meloman, îţi aminteşti poate. sunetul îi mergea la vechiul-lui-nou-pentium-I-cu-win-98-pe-el, dar nu putea asculta cele câteva CD-uri cu muzică clasică pe care i le-am împrumutat la ultima vizită. după câteva “directive” rămase fără vreun rezultat semnificativ, mi-am spus că e foarte greu şi redundant să continuăm cu întrebările şi răspunsurile legate de aspectul şi conţinutul diverselor ferestre care ne “stăteau” în cale şi m-am hotărât să-l “conduc” printr-o instalare de program de tip VNC. în câteva (zeci) de minute reuşirăm împreună să instalăm pe maşinăria dânsului una bucată team viewer, moment de la care totul a devenit foarte uşor. da, extrem de mare mi-a fost mirarea când am realizat că prin VNC treaba mergea chiar decent, adică reuşeam să-i lucrez în PC în timp (aproape) real ;))

după încă ceva timp avea windows media player 9 instalat, “progămel” care a simplificat foarte mult totul – deschide singur CD-ul audio o dată ăsta inserat în tăviţa de cafea*** şi ştie şi streaming mp3 [ceea ce tare m-a mirat, mie parcă nu-mi mergea ;)) ].

tseht e chă achum unchiu’ esthe foahte fehitsit shi aschulthă chândh vhea dhânshul ohicahe dinthe tsehe tshintshi shidhiuhi shi dhouă hadihouhi dhin pheihisthul phe chahe i lham fhăcut shi hîn cahe hâi vhoi adhăugha mhai muhte hadihouhi mhai tâhzhiu [ aţi reuşit? :D :)) ]

mda… concluzie: de-acum team viewer e un must pentru fiecare muşteriu al meu în ce priveşte mărunţişurile astea pseudo-IT, ca să eliminăm redundanţa şi efectele ei adverse [ca de exemplu cumplita nerăbdare care mă apucase azi ;)) ] şi să-mbrăţişăm eficacitatea [acum abia abia aştept să mă mai sune din nou unchiu... sau vreuna dintre doamnele X, Y sau Z, despre care poate voi povesti într-un articol viitor :D ]

phew…

________

* repetiţie intenţionată :D

**de când îi merge internetul fără probleme am tot rezolvat chestii mai “finuţe”, ca de exemplu sunetul şi… nu mai ştiu, să-l întreb pe el :D

***nu, nu-mi aparţine nici mie nici lu’ unchiu’, e perla unei doamne care sunase la asistenţă şi folosise sintagma nu pentru că vedea o asemănare între CD tray şi o farfurie ci pentru că asta credea ea că este tray-ul :)) – bine, nu mai ştiu dacă era pe bune faza da’ tot e amuzantă… sau nu? :(( ;))