teo.ecsu.info

scriam aici de neil anderson şi de cartea lui bondage breaker. între timp dânsul a trecut prin ţară şi nu am vrut cu niciun chip să ratez ocazia de a sta de vorbă fie şi doar 10 minute cu dânsul. tot între timp tendinţa mea de a refuza să accept lucruri măreţe fără dovezi măreţe s-a accentuat. aşa se face că l-am întrebat pe domnul neil cum pot şti că credinţa pe care am manifestat-o până la un punct nu a fost doar autosugestie. răspunsul a fost “pleacă de la premisa că biblia e adevărată, trăieşte ca atare timp de un an şi vezi ce se întâmplă”. am fost dezamăgit. mă aşteptam la altceva de la un creştin de statura dânsului.

am terminat şi despre minuni de c s lewis. logica lui e probabil foarte ascuţită dar mult prea întortocheată, greu de pătruns pentru mintea mea. dacă aş fi fost sigur că mă duce direct la nişte supranatural probabil că m-aş fi străduit mai mult, dar n-a fost cazul. pe măsură ce înaintam mi s-a accentuat impresia că lewis vorbeşte despre minuni fără să mă pună faţă în faţă cu vreuna.

după ea am pus mâna pe când ştiinţa întâlneşte religia de ian barbour. e o carte cu mult mai obiectivă decât, cred, oricare alta pe care am citit-o până acum (dintre cele cu tematică creştină). diferenţa dintre barbour şi lewis, printre altele, e că primul (deşi are un doctorat în fizică) scrie mult mai pe înţelesul meu. urăşte-mi lectură plăcută :P

aşa cred. acu’ vreo două săptămâni am terminat de citit “creştinismu’ redus”, de care m-am apucat aici. pe alocuri m-am cam plictisit, lucru pe care nu l-am prevăzut deloc. am găsit unori chiar nişte mici “breşe” în logica lui Lewis¹ dar în mare cartea m-a ajutat, mi-a mărit destul de mult unghiul “conului” meu de vedere [cre' că tot în steradiani se măsoară nu? :)) ]. şi pentru că îmi doream să trec şi prin “minuni” m-am apucat şi de ea. am citit şi un pic din “dumnezeu e mai aproape decât crezi” – un pic pentru că am fost nevoit s-o las din mână. citeşte restu’ »

1. foarte probabil ca breşele să fi fost de fapt în logica mea… au fost lucruri cu care, mă rog, nu eram neapărat de acord, cre’ că asta am vrut să spun [↩]

spuneam deunăzi că m-apuc de citit “creştinismul redus la esenţe” a lui C. S. Lewis. ei bine, am găsit-o în biblioteca noastră şi m-am pus pe treabă. am sesizat pe rând câteva lucruri:

1) ediţia* pe care o am în mâini e extrem de proastă (vorbesc atât despre calitatea tiparului cât şi despre cea a traducerii), fapt care mi-a încetinit un pic ritmul lecturării

2) semăn destul de mult cu scriitorul** citeşte restu’ »

am terminat-o azi si ma simt mai bine decat atunci cand am inceput-o, pentru ca

1) mi-am mai recapatat un pic din credinta in lumea nevazuta – nu se poate ca lucrurile pe care le descrie cartea aia sa nu fie adevarate: daca nu sunt adevarate atunci neil anderson fie

• nu e in toate facultatile mintale (imposibil pentru ca se leaga toate mult prea logic), fie
• e foarte destept şi urmăreşte nişte interese (sigur, se poate să urmărească nişte interese şi dacă ceea ce scrie este adevărat)

[2:36@17.3.10] ehee, la acest subpunct e ceva de discutat…

dacă lumea nevăzută nu există, ce interes ar avea deci anderson să câştige cât mai mulţi cititori? venituri din vânzarea câtorva cărţi “ezoterice”? poate. dar acolo el dă nişte “reţete” clare care, urmate întocmai, ar oferi sănătate mentală cititorilor afectaţi (vorbesc dpdv al scepticilor). ori dacă ce scrie el nu e adevărat, minciuna ar ieşi repede la suprafaţă – cititorii despre care vorbesc ar rămâne în continuare cu problemele lor amare, iar cărţile sale nu ar avea succes, deci venituri din drepturi de autor ioc.

ar mai fi o posibilitate: reţetele sale au succes, dar nu pentru că reflectă realitatea ci datorită unui soi de autosugestie sistematică elaborată minuţios pe fundamente presupus adevărate (biblia). am nevoie în continuare de ceva care să-mi convingă mintea că nu e la mijloc nici un fel de autosugestie, că sistemul nu  e “singular”, că nu se repară totul de la sine. mai bine spus, încă am nevoie, pentru că intelectu’ meu prăfuit înclină mult mai mult acum către “biblia e adevărată”.

2) mi-am dat seama ca o data ce lumea nevazuta exista, eu nu sunt doar o mica piesa neinsemnata pe o tabla de sah cu inca 7 miliarde de piese ci unul dintre pionii cu care, chiar daca pe langa mine mai sunt atatia, Dumnezeu poate duce la capat o schema complexa –  asta in cazul in care nu fac pe nebunu’

o sa continui sa-mi fac tema restanta si poate, doar poate, voi iesi din bucla in care-am intrat. pan’ atunci ii zic un “merci” domol domnului anderson.

[2:57@17.3.10] …şi un “see ya soon” lu’ Lewis. abia aştept…

[10:54@13.7.10] cam mult accent pus pe sentiment…

acum câteva zile am reuşit în sfârşit să termin de citit cartea cu acelaşi nume*. well, după cum am promis aici, postez câteva concluzii, pentru mine şi pentru cine le va găsi vreodată folositoare.

în primul rând amintesc că o luasem în mâini în speranţa că găsesc în ea ceva ce m-ar putea ajuta în căutarea mea de Dumnezeu. ei bine, cartea nu m-a ajutat deloc sau, dacă  a făcut-o, nu s-a întâmplat în felul în care mă aşteptam eu. lectura ei a fost plăcută în măsura în care am învăţat lucruri noi despre lumea în care mă aflu. citeşte restu’ »