teo.ecsu.info

principii după care mă ghidez în ce priveşte scrisul/cititul online

[23.1.10/19.2.10] nu sunt multe articole puse aici doar ca să fie/ ca să nu “moară” blogul (i.e. să nu uiţi tu de el). în general, dacă scriu înseamnă că chiar vreau să transmit ceva (mie şi/sau ţie).

citesc câteva bloguri regulat. dacă-l găsesc pe-al tău şi-mi pare interesant/original/relevant, îl voi adăuga în reader şi voi reveni periodic. şi dacă chiar îmi place, îl voi afişa şi în blogroll. corolar: nu-i nevoie de unu’, sunt sigur c-ai înţeles :) [23.1.10]

[24.8.10] o nouă regulă (as of 2010-08-23,01:52 am): încerc să nu amestec stilurile şi gândurile. încerc să mă las de artă, cel puţin aici. nu o las de tot neapărat însă suficient cât să se distingă mesajul – ajung la concluzia că e mai important să transmit un mesaj, concentrându-mă şi pe tine şi pe mine, decât să transmit ambiguităţi într-un ambalaj artistic care să mă reprezinte (tot ambiguu) doar pe mine. bine, poate te-ai regăsi şi tu pe-acolo dar rămâne ambiguitatea. şi, let’s face it, e cam peste tot în artă. ori, cel puţin atunci cînd „viaţa îţi întinde un examen”¹ ai nevoie de certitudini…

despre etapele prin care a trecut blogul

ele reflectă diversele etape pe care le-am traversat eu însumi d.p.d.v. al opiniei personale asupra bloggingului:

iniţial am postat articole mai mult sau mai puţin personale şi/sau personalizate, folosind blogul ca pe un jurnal public.

a urmat apoi o etapă în care am îceput să scriu şi lucruri care n-ar fi avut ce să caute într-un jurnal personal, lucruri nepersonale un pic sau deloc personalizate.

începând cu ziua în care am participat la centenarul Wurmbrand am început să postez numai lucruri nepersonale, slab sau deloc personalizate (mă refer la ştirile despre biserica prigonită, ştiri pe care fie le traduceam fie le postam direct – întotdeauna cu acordul surselor).

etapa următoare prin care a trecut blogul meu este etapa în care se află şi acum, una în care articolele personale alternează cu cele nepersonale.

pentru că între personal şi nepersonal este o dihotomie destul de puternică, am hotărât ca într-un viitor oarecare să aduc blogul înapoi în a sa a doua etapă, adică să nu mai postez aici ştiri despre biserica persecutată ci pe un blog/site separat.

[19.2.10] deja postez doar din capul meu, adică am renunţat deja de ceva timp la traducere/inserare conţinut nepersonal în blog. voila! ;))

.

despre cum să citeşti blogul

unele articole sunt pure refulări ale (sub)conştientului, nefolositoare nimănui, articole pe care le las acolo ca să am unde mă uita în urmă. citeşte-le cu prudenţă! ; )

alte articole “e” operele mele de artă (sic!) deocamdată foarte puţine. sunt şi ele o refulare dar de altă natură şi sunt, de data aceasta, folositoare [sper :D ]. citeşte-le rar şi meditativ! [pfff... aşa să fie dacă zici tu : )) -12.'9]

o a treia categorie de articole cuprinde relatări despre biserica prigonită. citeşte-le cu compasiune/empatie faţă de cei ce trec prin suferinţă pentru credinţa care pe noi nu ne costă nimic! nu uita ca, atunci când le vei citi, să înalţi o rugăciune pentru biserica prigonită!

în fine, sper că vei găsi ceva folositor în fiecare articol, fie că se încadrează sau nu în categoriile de mai sus.

.

despre datele şi orele trecute între [ ]

arată ora şi/sau data la care a fost adăugat paragraful respectiv – asta pentru că îmi place să revin asupra articolelor şi să le completez dacă am cu ce. data publicării iniţiale a unui articol este cea din subsolul lui. la începutul unora dintre articole pun ora la care am început scrierea. în alele ( sau probabil aceleaşi) articole notez ora la care am scris paragraful dacă diferă de cea la care am început să scriu articolul – asta când mă întind cu scrisul pe mai(/prea) multe ore.

pax!

teo c.

[ultimul update - 24.8.10]

1. furat din motto-ul Fitzuica :P [↩]