teo.ecsu.info

aşa cred. acu’ vreo două săptămâni am terminat de citit “creştinismu’ redus”, de care m-am apucat aici. pe alocuri m-am cam plictisit, lucru pe care nu l-am prevăzut deloc. am găsit unori chiar nişte mici “breşe” în logica lui Lewis¹ dar în mare cartea m-a ajutat, mi-a mărit destul de mult unghiul “conului” meu de vedere [cre' că tot în steradiani se măsoară nu? :)) ]. şi pentru că îmi doream să trec şi prin “minuni” m-am apucat şi de ea. am citit şi un pic din “dumnezeu e mai aproape decât crezi” – un pic pentru că am fost nevoit s-o las din mână. citeşte restu’ »

1. foarte probabil ca breşele să fi fost de fapt în logica mea… au fost lucruri cu care, mă rog, nu eram neapărat de acord, cre’ că asta am vrut să spun [↩]

nu e caldă informaţia da’ sunt calde clipurile încărcate pe youtube :D

da, deci marţi am fost acasă la Brian¹ şi am asistat la o lecţie practică de sudură live. Bob, elevu’ lui, e un taximetrist care în timpu’ liber se “dă” cu motocicleta şi care îşi doreşte foarte mult ca într-o zi, poate după ce iese la pensie,  să-şi construiască singur un motor [ asta fiind ceea ce-l motivează destul de mult să înveţe sudură profi, plus că a stricat vreo două motoare până acum şi cu nişte aptitudini din astea în CV poate, doar poate, le-ar fi putut reface ;)) ] citeşte restu’ »

1. socru’ lu’ Marta – sor’mea cea mai mare; Brian a  lucrat ca fierar şi apoi sudor profesionist; dacă am înţeles bine, în ultimii 20 de ani de lucru a predat sudură în atelierele colegiului Prospects [↩]

am fost în Bangor¹, Wales, de luni până ieri şi a fost foarte mişto. deşi vremea n-a prea ţinut cu noi luni şi marţi, miercuri a fost foarte ok şi am putut în sfârşit să cucerim Snowdonul [ urmează foto şi clipuri video :D ]. citeşte restu’ »

1. nu sună super indian numele ăsta? e extrem de ciudată limba galezilor ;-) ) – am reţinut “araf” – încet şi “heddlu” – poliţie :-) ) [↩]

de la incidentu’ în care mi-am luat-o în meclă destul de naşpa. dar asta a fost doar “cireaşa” de pe tort.

pe scurt, am fost pedepsit de nişte (probabil) vecini de cartier pentru că n-am vrut să le dau de bunăvoie portofelul şi telefonul mobil. cireaşa de care vorbeam a constat într-un pumn dotat cu ghiul care mi-a dislocat/fracturat 4 incisivi dintre care doar 2 au mai putut fi puşi la loc ;)) – trist bilanţ, huh? e, ştiu, se putea şi mai rău şi pentru că n-a fost aşa i-am mulţumit metrologului, n-ai grijă. şi cum spuneam, ceea ce mi s-a furat valora cam… 100 lei la vremea aia. maxim. pe implanturile care-mi înlocuiesc acum cei 2 incisivi lipsă am cheltuit de vreo 20 de ori mai mult [minimul pentru 2 implanturi, c-am avut pile la chirurg ;)) ].

concluzie? data viitoare dau de bunăvoie [ dacă nu cumva învăţ între timp nişte arte marţiale ;)) ]. nu degeaba scrie la carte să întorci obrazu’.

o minciună că trebuie să cuceresc prin muncă înălţimi intelectuale cât mai  înalte posibil ca să fiu respectat, ca să îmi câştig o pâine, ca să trăiesc.

[00:45 - by the way, dacă nu intelectu' experimentat, atunci ce-mi aduce respect? somethin' to brainstorm on...]

de ce s-a ajuns aici? de ce oamenii care ştiu să spele suficient de bine un veceu trebuie să meargă la fabrica de veceuri, pentru ca veceurile să rămână nespălate? de ce aceia care ştiu să manevreze tomberonul de gunoi fără să verse jumătate din el pe jos trebuie să meargă la uzina de făcut maşini de gunoi? cine face munca “de jos”? citeşte restu’ »

[către cei care se simt(e) ]

încetează măi frate să mai enervezi masele de prin listele de mess cu mesaje cerşind voturi şi clickuri pentru eu ştiu ce ferrari sau palat pe marginea mării – nu de alta da’… pur şi simplu mi se face silă. asta nu-mi arată decât că eşti suficient de egoist ca să pierzi din vedere faptul că enervezi lumea cu masurile tale prin care parcă reuşesc să-ţi văd ochii strălucind de lăcomie. citeşte restu’ »

mai ales în prima parte a articolului de pe blogul Akianei. daţi-i o citire măcar pe diagonală :P

spuneam deunăzi că m-apuc de citit “creştinismul redus la esenţe” a lui C. S. Lewis. ei bine, am găsit-o în biblioteca noastră şi m-am pus pe treabă. am sesizat pe rând câteva lucruri:

1) ediţia* pe care o am în mâini e extrem de proastă (vorbesc atât despre calitatea tiparului cât şi despre cea a traducerii), fapt care mi-a încetinit un pic ritmul lecturării

2) semăn destul de mult cu scriitorul** citeşte restu’ »

tocmai am terminat de editat, atât cât mă pricep şi io, peste 1000 de poze făcute de MAC-prietenii mei în timpul MAC 2009. realizarea asta adaugă şi ea la sentimentul de libertate de care povesteam aici.

mişto mac 2009, mişto mac-prietenii mei – majoritatea pozelor ăstora vor deveni adevărate fotografii mai târziu, amintiri plăcute ale unor (noi) începuturi…

o să fac cândva o selecţie şi o să pun şi aici câteva. până atunci însă, noapte bună!

am terminat-o azi si ma simt mai bine decat atunci cand am inceput-o, pentru ca

1) mi-am mai recapatat un pic din credinta in lumea nevazuta – nu se poate ca lucrurile pe care le descrie cartea aia sa nu fie adevarate: daca nu sunt adevarate atunci neil anderson fie

• nu e in toate facultatile mintale (imposibil pentru ca se leaga toate mult prea logic), fie
• e foarte destept şi urmăreşte nişte interese (sigur, se poate să urmărească nişte interese şi dacă ceea ce scrie este adevărat)

[2:36@17.3.10] ehee, la acest subpunct e ceva de discutat…

dacă lumea nevăzută nu există, ce interes ar avea deci anderson să câştige cât mai mulţi cititori? venituri din vânzarea câtorva cărţi “ezoterice”? poate. dar acolo el dă nişte “reţete” clare care, urmate întocmai, ar oferi sănătate mentală cititorilor afectaţi (vorbesc dpdv al scepticilor). ori dacă ce scrie el nu e adevărat, minciuna ar ieşi repede la suprafaţă – cititorii despre care vorbesc ar rămâne în continuare cu problemele lor amare, iar cărţile sale nu ar avea succes, deci venituri din drepturi de autor ioc.

ar mai fi o posibilitate: reţetele sale au succes, dar nu pentru că reflectă realitatea ci datorită unui soi de autosugestie sistematică elaborată minuţios pe fundamente presupus adevărate (biblia). am nevoie în continuare de ceva care să-mi convingă mintea că nu e la mijloc nici un fel de autosugestie, că sistemul nu  e “singular”, că nu se repară totul de la sine. mai bine spus, încă am nevoie, pentru că intelectu’ meu prăfuit înclină mult mai mult acum către “biblia e adevărată”.

2) mi-am dat seama ca o data ce lumea nevazuta exista, eu nu sunt doar o mica piesa neinsemnata pe o tabla de sah cu inca 7 miliarde de piese ci unul dintre pionii cu care, chiar daca pe langa mine mai sunt atatia, Dumnezeu poate duce la capat o schema complexa –  asta in cazul in care nu fac pe nebunu’

o sa continui sa-mi fac tema restanta si poate, doar poate, voi iesi din bucla in care-am intrat. pan’ atunci ii zic un “merci” domol domnului anderson.

[2:57@17.3.10] …şi un “see ya soon” lu’ Lewis. abia aştept…

[10:54@13.7.10] cam mult accent pus pe sentiment…