brevet 1
["unu" pentru că la cât de inventiv sunt sigur mai urmează şi altele... (of... nuş' ce să fac cu atâta inventivitate...) ]
problema:
de o vreme încoace pe raftul nostru cu ceaiuri au rămas doar unele “vrac”. printre ele e şi nişte ceai verde. am o şmecherie d-aia cu 2 semisfere micuţe de plasă de sârmă în care pui porţia de ceai pentru o cană şi peste care torni apă fierbinte da’ nu e suficient de bine făcută ca să nu lase deloc ceaiu’ să plece din ea şi atunci… se pot folosi şi strecurătorile da’ nici alea nu sunt foarte finuţe, deci nepotrivite pentru un ceai riguros.
soluţia:
prima impresie despre… o ceainărie
m-au invitat nişte prieteni şi m-am dus, cu ei cu tot, ieri pe la 7 seara.
ceainăria – mişto. o atmosferă d-aia plăcută, intimă, în care foarte probabil te simţi bine indiferent de gusturile pe care le ai. ceaiu’ ales de mine foarte mişto, o-ncântare – “putere” ;)) citeşte restu’ »
super băutură
am descoperit azi (de fapt ieri) o nouă super-băutură: ceai de mere (din ăla cu gust de mere nu de sare de lămâie)… deci da, ceai de mere cu frişcă şi cu scorţişoară. încearcă şi tu, e ca un fel de frappe mai ieftin şi de 10x mai bun şi deloc chimic [ bine, depinde ce e în frişca pe care o foloseşti ;)) ]
şi ca s-o laud un pic pe sor’mea Gabi, ea e cea care a descoperit întâmplător mixul cu pricina ca apoi să i-l dea şi lu’ filip şi în sfârşit mie :D
Gabi, îţi rămân adânc îndatorat! [ şi pentru ceai şi pentru triplu ştecher... ;))]
a, nu-ţi rămân? ok, cum spui tu :D
mă mai găseşti pe